La 6 Ianuarie 2003, a trecut la Domnul Parintele Arhimandrit Mitrofor dr. Vasile Vasilachi, vicarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada si preot paroh la Biserica Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din New York. Desi in vârsta de 93 de ani, Parintele Vasile se afla in acea zi in vizita pastorala, cu prilejul marii sarbatori creștine a Botezului Domnului.

Slujba prohodirii si inmormantarea au avut loc joi, 9 ianuarie, la New York, si au fost oficiate de I.P.S. dr. Nicolae Condrea, titularul Arhiepiscopiei, înconjurat de un sobor de preoți si diaconi.

Născut in 1909, în Idrici, comuna Rosesti, județul Vaslui, în familie de preot.
Studii la Seminarul din Husi (1921- 1929) si la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1929- 1933), apoi la cea din Chisinau, unde a obținut doctoratul.
Calugarit la manastirea Neamt (6 sept. 1936), diacon si preot la catedrala mitropolitana din Iasi si director al Cancelariei eparhiale (1936-1940), secretar patriarhal (1940 - 1944), arhimandrit, predicator la catedrala patriarhala, un timp redactor al revistei “Biserica Ortodoxa Româna", stareț al manastirii Antim (1944 - 1948), apoi la schitul Pocrov (1949 - 1959). Arestat în 1959 si condamnat la 8 ani închisoare, eliberat în 1964, a fost numit preot în Bobâlna, județul Cluj (1964 - 1969). In 1969 a plecat în Statele Unite, unde a slujit în parohiile: Southbridge-Massachusetts (1969- 1977), Detroit-Michigan (1977-1979), Windsor-Ontario în Canada (1979-1984) si la biserica ,,Sf. Nicolae" din New York (1984-2003); vicar al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din America.

In familia Protoiereului Gheorghe Vasilachi au fost cinci copii dintre care trei fii au imbracat haina preoțească. Primul frate, Mihail, s-a stins din viața la puțin timp dupa ce a ieșit din închisoarea Gherla. Celălalt, Arhimandritul Mitrofor Haralambie, care a fost si stareț al Manastirii Cernica din Bucuresti si stareț al Manastirii Neamt a murit in 1962, in închisoarea Gherla. S-a imbolnavit de stomac si a fost “ciopârțit" in detenție, dupa cum povestește parintele Vasile, iar de la operația asta i s-a tras sfârșitul. N-a mai apucat sa fie eliberat. Abia in 1970, osemintele i-au fost aduse si depuse de către credincioși in cimitirul Manastirii Cernica. Toti cei trei frați au făcut închisoare pe vremea comunismului din motive politice.

 

Parintele Vasile s-a născut la 29 ianuarie 1909 in comuna Idrici-Rosiesti, regiunea Falciu (azi județul Vaslui). "Regiunea Falciu a dat oameni importanți", spune parintele cu veselie, "acolo s-a născut Mitropolitul Veniamin Costache. Dar tot pe acele meleaguri au copilărit Dimitrie Cantemir, Kogălniceanu si Cuza. Mai toti au fost oameni mari ai acestei tari, dar au fost exilați, tinuti prin închisori si au murit apoi in strainatate. Dar osemintele lor au fost apoi aduse in tara lor." Cand spune asta, parintele parca isi pune o dorința. "Noi, oamenii, rand pe rand venim si plecam din aceste dimensiuni terestre ale timpului si spațiului fizic fara sa stim nici începutul, nici sfarsitul, nici anul, nici ziua. Ceea ce ni se cere este sa trăim cu Dumnezeu, dupa eterna Sa intelepciune." Iar parintele Vasile asa a invatat sa traiasca.

​

PARTAS LA ISORIA NEAMULUI SAU

Primii ani de studii i-a făcut la Seminarul din Husi si, moldovean fiind, a urmat Teologia la Bucuresti, unde si-a dat si licența. Erau timpurile tinereții cand a urmat si cursurile de istorie si literatura ale lui Nicolae Iorga. Repeta mereu "am mare plăcere sa vorbesc despre istoria neamului meu". Isi da apoi doctoratul la Facultatea de Teologie de la Chisinau, din cadrul Universitatii din Iasi. La 26 de ani se calugareste la Manastirea Neamt, timp in care devine si secretar de redacție al revistei Moldova. In 1939, deci patru ani mai târziu, este numit secretar al Patriarhiei Bucuresti, slujea deja in Catedrala, acolo de unde pe vremea aceea se transmiteau slujbele la radio. Isi amintește ca a avut 400 de predici transmise astfel. Războiul il prinde stareț la Manastirea Antim din Bucuresti - unde este numit in 1944. Pana in 1948 a lucrat zi si noapte, "pe vreme de crunt si nedrept război, in saracie si tristete", sa refacă manastirea. A inzestrat-o cu biblioteca mare, a zidit cuptor pentru ceramica, a organizat conferințe, a sprijinit promovarea talentelor printre enoriași. Dădea an de an premii si a infiintat chiar o editura. Dar cel mai mult vorbește de copii săraci pe care i-a ajutat si de fetele cuminți pe care le-a înzestrat: "N-am miluit de la manastire, ca nu avea, nici de la Patriarhie, ci din ceea ce mila si binecuvântarea exemplului sau ne-a dat Parintele Antim Ivireanu, ctitorul ei nemuritor."

​

“OAMENI RAI, DIN LUMEA ..."

Dupa alegerea Patriarhului Iustinian, la presiunile celor ce dețineau puterea politica, Parintele Vasile Vasilachi a fost insa indepartat de la Catedrala si din stăreție, pe motiv ca face parte din mișcarea duhovniceasca, de fapt cercul religios, "Rugul aprins". Fratelui sau, Arhimandritul Mitrofor Haralambie i se intampla același lucru. Amândoi sunt aruncați mai intai undeva prin tara. Parintele Vasile merge la Manastirea Neamt, apoi la Manastirea Moisei din Maramureș, la Horaița si la Secu si, in cele din urma, la Schitul Pocrov. Nu cracneste si il slujește credincios pe Cel de Sus. Dar incercarile nu se opresc aici. In 1959, amândoi frați sunt scoși din calugarie si preoție si trimiși cu domiciliu forțat in satul natal. Putin timp dupa aceea sunt inchisi. La Gherla. Cand povestește, parintele are aceeași privire senina, ca si cum ar fi iertat demult pe toti cei care l-au oropsit.

"Oameni rai, din lumea rea, mi-au tot închis cărarea", isi amintește parintele Vasile de poet. In 1964 este amnistiat. Fratele Haralambie murise in închisoare, iar fratele sau Mihail, la puțin timp dupa eliberare. Nu-i mai ramanea decât sa se îndrepte către ceilalți frați de credința si preoție. Dar Patriarhul nu-l poate primi, nici Mitropolitul Iustin de la Iasi. In cele din urma, Episcopul Teofil il cheamă in Ardeal la parohia din satul Bobâlna, unde se duce bucuros. Era prigonit din loc in loc in tara lui, insa alții, aflați la atat de mare depărtare, il doreau alături.

 

“NU DAM BINECUVANTAREA ARHIMANDRITULUI VASILACHI”

Episcopia Misionara Ortodoxa din America si Canada s-a infiintat in 1934. Prin anii '60 deja crescuse mult si se consolidase. In 1966, dupa decesul episcopului Andrei Moldoveanu (+14 martie 1963) a fost ales Episcop al acestei episcopii Arhimandritul Victorin Ursache, venit de la Ierusalim, unde timp de un deceniu fusese preot la Mormântul Domnului. Consulatul American i-a făcut chemare sa vina in America si pentru ca fusese înainte profesor al Seminarului Teologic de la South Canaan (Pennsylvania). Fiind ales si canonic, era recunoscut de Sinodul Patriarhiei Romane. Arhimandritul Victorin Ursache este hirotonisit Arhiereu, iar langa el sunt pusi alti doi Arhiepiscopi, Epifanie si Aristobul, veniți tot de la Ierusalim. Episcopia Romana din America si Canada era condusa acum, prin voia Domnului, de Episcopul Victorin. Acesta avea nevoie de mai multi preoți si roagă Patriarhia Romana sa-i trimită din tara. Face o lista de solicitări pe care trecuse si numele Părintelui Vasilachi. "Asta se intampla pe vremea comuniștilor, in anul 1968", spune parintele care are o memorie extraordinara. Patriarhul Iustinian pune pe lista primita o rezoluție clara: "Aprobam pe toti cei solicitați, nu dam insa binecuvântarea Arhimandritului Vasilachi". Dar cei de peste Ocean se straduie si obțin in cele din urma chemarea. "Cand m-am prezentat la cancelaria Patriarhiei, Episcopul Antim Nica m-a intampinat cu mâinile ridicate către cer, spunându-mi următoarele cuvinte: "Cum se face ca tu, neaprobat, pleci cel dintâi dintre cei aprobați?"

​

ÎNDEPLININD LUCRAREA DOMNULUI IN SUA SI CANADA

"La 8 aprilie 1969 am plecat in America cu binecuvântarea venerabilului meu tata, Protoiereu Gheorghe Vasilachi, care mi-a spus: “”Du-te, dar acolo sa faci lucrul Domnului, iar mie sa-mi trimiți vesti bune!”.”
Mai intai a lucrat împreuna cu Episcopul Victorin pentru autonomia Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America si Canada fata de Patriarhia de la Bucuresti. Independenta aceasta au obținut-o abia in anul 1974. Sfantul Sinod al B.O.R.( Biserica Ortodoxa Română) a aprobat, la 12 decembrie 1974, ridicarea episcopiei la rang de arhiepiscopie, cu toate drepturile autonome de conducere. Munca aceasta nu l-a indepartat insa de la îndatoririle sale duhovnicești. A fost preot la parohia din St. Michael, din Southbridge, Massachusetts, unde a slujit ani de zile la "o vrednica comunitate de macedoneni care zidisera o biserica frumoasa, căreia ii alaturasera un apartament parohial". A ținut conferințe, saptamanal le vorbea la televiziune bolnavilor din spital, a colaborat cu ziarul local si a dat lecții de religie copiilor. Este cel care a infiintat in cadrul parohiei muzeul "Alexandru Machedon" si, pentru toata râvna sa, guvernul statului Massachusetts i-a acordat o diploma de onoare.
In 1973, Arhiepiscopul Victorin il numește Vicar al Arhiepiscopiei si apoi il transfera la resedinta eparhiala din Detroit, dându-i insarcinarea sa se ocupe de tipăriturile arhiepiscopiei. In vremea aceea parintele Vasile infiinteaza Colecția teologica "The World of life" (“Cuvântul vieții”), colecție in care apar carti de cultura si spiritualitate ortodoxa romana in ambele limbi pe care le vorbeau romanii din State: limba romana si limba engleza. In aceeași perioada tine conferințe la radio, aduna romanii laolaltă si ii ajuta sa păstreze nestinsa flacara ortodoxiei. Peste tot unde merge, pentru ca de la Detroit pleacă la parohia "Pogorârea Sfântului Duh" din Windson, Ontario, Canada unde parintele Vasile face munca de misionar. In Canada face mișcare duhovniceasca de studii biblice cu adultii si lecții de religie la scoală cu copii. Preoții ortodocși de acolo il aleg președinte...

​

LA 75 DE ANI RIDICA BISERICA SFANTUL NICOLAE DIN QUEENS, NEW YORK

Abia in 1984 se reîntoarce in SUA, ca preot la parohia "Sfantul Nicolae" din New York. Avea 75 de ani. Dar harul sfânt ii dădea parca o tinerețe veșnica. Misiunea sa era sa-i învețe pe romani cum se pastreaza credința si sa cladeasca locuri unde creștinii ortodocși sa-l afle pe Domnul. Cu ajutorul creștinilor din Queens cumpara un loc pentru biserica si începe sa-l înzestreze cu cele cerute. Lucrarea, durata in sase ani, costa 85 000 de dolari, suma stransa de "bunii creștini romani din zona". Înalt PreaSfintitul Arhiepiscop Victorin a sfintit biserica la 9 decembrie 1984 si de atunci el mereu revenea aici cu daruri apostolice si cu dragoste parinteasca fata de credincioșii acestei parohii - Arhiepiscopul Victorin a murit in iulie 2001.